Turneu al actorilor Monica Davidescu și Dan Tudor în Germania

Turneu al actorilor Monica Davidescu și Dan Tudor în Germania – februarie 2013 (impresii din Stuttgart)

 

Spectatorii români au avut ocazia să se bucure de un nou spectacol valoros a doi actori ai Teatrului National București, ”Cum să scapi de sentimente”, în turneul organizat de Asociația ”A. I. Cuza” din Heidelberg și Forumul Român-German din Stuttgart.

Piesa lui Paul Ioachim este un fel de hibrid minimalist între Avarul lui Molière și teatrul absurdului din Scaunele lui Eugen Ionescu.

Doi tineri se întâlnesc și se îndrăgostesc – până aici nimic neobișnuit, se întâmplă de milioane de ori pe zi pe pământ, însă ei decid la inițiativa soțului ultrarațional și pragmatic să economisească ”la sânge”. Într-o scenă de umor antologic, ei completează o listă cu cheltuielile din ultimele zile: ”Zero lei!”, anunță amândoi cu mândrie triumfătoare. Avariția devine obsesie extinzându-se, ”firesc”, și asupra sentimentelor, pe care ei doresc, de asemenea, să le ”extirpe” din viața lor! Aceasta, cred ei, ar fi apoteoza vieții perfecte.

Aparent e vorba, initial, doar de un țel economic-financiar – în realitate, o viață umană ”deshidratată” de orice urmă de emoție, sentimente și valori umane se răzbună și își aduce la realitate/viață ori chiar distruge ”aberațiile creației”. Pentru că, vedem acum, nu doar noaptea rațiunii naște monștri, ci și prea multa rațiune – adică lipsa sentimentelor. Din păcate, piesa atinge doar tangențial adevărata și marea temă dramatică a Zeitgeist-ului actual: spiritul secolului atât de dușmănos valorilor și sentimentelor umane!

Cei doi protagoniști formează un cuplu redutabil, ce se completează perfect în alegerea și stăpânirea stilului și mijloacelor comice. Dan Tudor a finisat un rol ce ne aduce aminte de renumitul Buster Keaton, omul&actorul care nu a zâmbit niciodată: el acționează conform principiilor sale de ”reducere a vieții” într-un mod ce crează mult comic de situație, nu în cele din urmă în contrast cu debordanta sa soție.

Monica Davidescu interpetetază cu vervă un rol dificil, pendulând maiestuos și cu mult comic între umilință, acceptare totală și dorința uman-atât-de-umană de a avea dreptul de a gusta pur și simplu bucuriile mai mari, dar și micile placeri ale vieții. Nu întâmplător, femeia se va revolta, la început încă involuntar, fidelă esenței genului ei de ”ființă care naște/este însăși viața” și e, de fapt, natura per se!

Ei se vor ”auto-trăda” în final, demonstrând, încă o dată, că aberația negării vieții nu e posibilă și aduce doar distrugere: NATURA NU UITĂ ȘI NU IARTĂ NICIODATĂ!

Dan Tudor stăpânește regia cu o mână sigură în varierea ritmurilor piesei, în alternarea și mixajul discret, dar de efect a diferitelor mijloace comice.

Cei doi actori de remarcabilă valoare dramatică au fost răsplătiți de aplauzele și ovațiile prelungite ale spectatorilor ridicați în picioare.

 Cojocaru Eugen