Ion Scorobete
Poet şi prozator, Ion Scorobete s-a născut la 26 mai 1947 în satul Meria, (Hunedoara). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Pseudonime: Romulus Mitu Meria, Ion Pădureanu.
După absolvirea ciclului gimnazial la Scoala generală din Densuş (1961), urmează cursurile unor licee la Hunedoara (1965-1967 şi Făget (Timiş, 1969-1971). Absolvent al Şcolii speciale de biblioteconomie (Bucureşti, 1971-1973). Licenţiat al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti. Jurist în mai multe întreprinderi şi instituţii timişorene. În 1995 este numit director al Direcţiei Drept-Ordine din cadrul Primăriei Timişoara.Din anul 2000 şi în prezent este avocat pledant în cadrul Baroului Timişoara.
Colaborări la revistele “Orizont”, “Luceafărul”, “Poezia”, ”Familia”, “Tribuna”, “Convorbiri literare”, “Banat”(Lugoj), “Reflex”, “Argeş”, “ProSaeculum”, “Astra”, “Steaua”, “Scrisul Românesc”, “Nord Literar”, “Dacia literară“, “Signum” (Dresda, Germania) etc.Debutează cu versuri sub pseudonimul Romulus Mitu-Meria în revista “Orizont” (1973).
Debut editorial colectiv în Atelier literar, Editura Facla, 1987. Debut în volum cu Geometria zăpezii (1993) poeme, Timişoara. A publicat în continuare volumele: Baricada cu îngeri.Poeme, Timişoara, 1994;Dragoste şi alte păsări de pradă. Poeme, Timişoara, 1996; Ziua tip vagon. Poeme, Timişoara, 1997; Cavalerul după-amiezii. Roman, Timişoara, 1998; Noaptea orgoliilor. Roman, Timişoara, 1999; Biblioteca de zgomote. Poeme, Iaşi, 2000; Pădurile celeste. Poeme, Deva, 2003; Îngerul de faianţă. Roman, Timişoara, 2004; Zbor interior. Roman, Timişoara, 2006; Mierea de pelin. Poeme, Timişoara, 2007, Îmblânzitorul de sfere, Poeme. Timişoara, 2008; Imperiul mărunt. Poeme, Timişoara, 2010; Elemente de contur. Poeme, Cluj-Napoca, 2011; Exercitii de singuratate, volum bilingv romano-albanez, Bucuresti, 2011; Trup si suflet, antologie poetica bilingva (albaneza-romana), traducere Baki Imeri, Bucuresti, 2012
Traduceri în: engleză, germană, albaneză şi sârbă
Despre opera lui Ion Scorobete au scris: Lucian Vasiliu, Cornel Ungureanu, Olimpia Berca, Radu Ciobanu, Luminiţa Marcu, Alexandru Ruja, Lucian Alexiu, Maria Niţu, Costantin Buiciuc, Eugen Evu, Mircea Bârsilă, Gheorghe Secheşan, Ioan Ardelean, Ion Pachia Tatomirescu, Dan Bogdan Hanu, Emanuela Ilie, Robert Serban, Ioan Moldovan, Mircea Dinutz, Lucian Gruia, Dumitru Hurubă, etc.
A înfiinţat fundaţia culturală “Traian Vuia” şi a editat corespondenţa inventatorului român, precum şi un volum de eseuri despre viaţa şi creaţia lui Traian Vuia, opera acestuia făcând obiectul unui travaliu al cărui rezultat este şi trilogia Decolarea, din care a apărut volumul “Zbor interior”.
AUTOREGLARE
între ce intră şi ce iese din inima mea
se conturează movila de gânduri
arse
precum la focul de grotă
al umbrei
fantomele lui Platon
schiţează fumul înţepător
al ideii de risipă
intre ce intră si ce rămâne în inima mea
diferenţa
e dulcele monstru
travaliul cu autoreglare
decojeşte seminţe de cânepă la ora
zero şi ceva timp
pentru ca treptat să nu conteze nicio
secundă
pe circumferinţa atât de gustată
a hardului gri
FIDELITATE
apa mării se ţine de ţărm şi de
umbra mea
sculptează formele ispititoare ale povestirii
în nisip
te strecoară tacit în somnul meu după
manualul de atracţie
de parcă azi ne-am fi imbraţişat întâia dată
cum reface
jocul contorsionat al meşteşugului
pentru încă un antrenament
cu metodă
confiscă odăile de aer ale week-endului cu o cochilie
în care ascult
splendoarea inspumată
MINOIC
singurul fir pe care il tot desfac privind în
inima ta necucerită
este obsesia
care adună secvenţele drumului
şi tot ce lipseşte
pentru a închide poarta în preajma furtunii
mosorul
se agaţa de mecanismul autobuzului
în staţia lui 3 dimineaţa
când încălecată pe braţul meu de protecţie
ai pus ambiţiile în joc
un jubileu al temperamentului pe reglajul
muzical al ceasornicului nokia
dezechilibrat
asigură ieşirea din labirint
pentru ca întâmplarea să nu se lipească
de celelalte
trase pe linia de incintă
DERIZORIU
niciun filozof grec nu a luminat cu handicapul
precum bătrânul diogene
bătând neliniştit străzile lumii
în ideea zadarnică de a afla
în umbra lămpaşului
omul
în coada câinelui său tronează acest beteşug
ce intră şi iese din cartier
ispitindu-mă
lătrăul insă fiind mut
un înger
la câtimea şanselor de a găsi pe cineva
priveşte o stea
care se retrage in program
dincolo de calea abrazivă
ITAKA
în absolut te întâlnesc la întoarcere
nu-ţi face griji ulise
suntem acelasi sânge în originea
principiului
cum mă adaogi spiralei prin variate
replici
la care nu s-a gândit schleimacher
repovestindu-l pe homer
cu personajul infestat de păcatul intrat
in nemoarte
condamnat să scornească nu spre lauda ta
ci a penelopei
iese fum în coşul muntelui vathi
prin umbrele de deasupra apelor ionice
după unghiul din care este privită povestea
colorează superb fenomenul
ARHITECTURĂ
în spaţiul acestor felii de albastru marin
îşi joacă reflexele
egeea
precum păsările mării nedespărţite de ţărm
casele albe în şirag fixează muntele
în briza parfumului de alge
în golf
se reglează spectacolul celor ce vin
şi al celor ce pleacă
depărtări se întrepătrund
te simt în scena care nu iartă relativul
in spectrul coloanelor se conectează oglinzi
oglinzilor apei
in dragoste
e salubrizarea tăcerii
invadarea din nimic
prin arhitectura cu bolţile soarelui
de refren
se imbină două ferestre
INGER LA CHITARA
în acordurile incertitudinii plouă 24 din 24 cu
mici pauze
să punem ritmul dragostei
în ordine
să ne afiliem naturii deschise
pentru a nu pierde trenul
care alunecă mocăneşte în dezacord
împreună cu fierbătorul de cafea
defect
în patru timpi însemni fereastra atomilor de tei
maturizaţi
maturizaţi
cu degetele tale inocente la punctele cardinale
de forţă muzicală şi mici pete
cu soare
să ne pătrundem pană în punctul mort
apoi să auzim vântul trezit şi el la viaţă de chitara
patimii
încălzit de ardoarea cum o strângi
între umerii respiraţiei
de-ar fi să fie ultima
cum spui
prin fluidul liniilor care se absorb
în nodul circumscris al literei
din desenul alb
şi cât de intensă este vibraţia în plămânul
acestei întâmplări
al chitarei
cu destinaţie să ne adune şi să ne risipească
în acelaşi aluat
ce poate fi mereu altul
după cât de destinsă arăţi la pragul apei în aval
când chitara îşi pipăie ea însăşi
notele într-un sublim
temperat
TALGER
revin din călătoria care nu s-a petrecut
ca şi cu alte prilejuri
deschid fereastra la pagina insemnată cu verde
din tratatul despre nimic
al lui barrow
se atrage atenţia cu gaura
care ar deţine tot secretul cifrei instabile
ce mă fierbe chiar şi sub zero grade
şi nu dau de urma coeficientului cu viaţa mea
goală la o adică
dar preocupat de bagaje
că n-am folosit decât parte din ceea ce
aveam la indemană
nu-mi dau seama de o tragedie potenţială
care stă in orice vector al nelinştii
boicotată de o alta
din segment
până să aud telefonul fără fir din camera
invecinată
şi să înghit cu amar şi această clipa
a circumstanţei
EROZIUNE
in secunda urmatoare o placere de
drept comun
se insinuează in pielea nervului
arde la foc mic
se amplifică
apoi se desprinde din
fotografia incidentului
precum reclama de pe fatada
blocului
mancat de igrasie
mai sus vântul imi ia
ca pe o rufă
gândul
de pe sârmă
mă lasă pustiu in repetarea
exerciţiului care nu a fost dus
la final
se desparte fără să-şi ia
rămas bun
ziua aproape rotundă spre
miezul noptii
INVESTIŢIE
si eu care ştiu cum l-am adăpostit pe socrate
când să-l arunce tata în jar
pentru că nu-mi mai desprindeam ochii
de pe otrava lui
şi m-am legat la cap cu el
într-un noiembrie
digerând de la distanţa atmosfera
banchetului
nu mă mir că încercând să alung din îndoieli
îl rabd lânga defunctul părinte
pe cel viu
cum irigă cu sângele său de esenţa tare
cercul vicios al ştiinţei
nimicniciei
Thank you, I have recently been looking for information about this topic for ages and yours is the greatest I’ve came upon till now. However, what in regards to the bottom line? Are you positive in regards to the source?