Ion Scorobete

Poet şi prozator, Ion Scorobete s-a născut la 26 mai 1947 în satul Meria, (Hunedoara). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Pseudonime: Romulus Mitu Meria, Ion Pădureanu.

După absolvirea ciclului gimnazial la Scoala generală din Densuş (1961), urmează cursurile unor licee la Hunedoara (1965-1967 şi Făget (Timiş, 1969-1971). Absolvent al Şcolii speciale de biblioteconomie (Bucureşti, 1971-1973). Licenţiat al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti. Jurist în mai multe întreprinderi şi instituţii timişorene. În 1995 este numit director al Direcţiei Drept-Ordine din cadrul Primăriei Timişoara.Din anul 2000 şi în prezent este avocat pledant în cadrul Baroului Timişoara.

Colaborări la revistele “Orizont”, “Luceafărul”, “Poezia”, ”Familia”, “Tribuna”, “Convorbiri literare”, “Banat”(Lugoj), “Reflex”, “Argeş”, “ProSaeculum”, “Astra”, “Steaua”, “Scrisul Românesc”, “Nord Literar”, “Dacia literară“, “Signum” (Dresda, Germania) etc.Debutează cu versuri sub pseudonimul Romulus Mitu-Meria în revista “Orizont” (1973).

Debut editorial colectiv în Atelier literar, Editura Facla, 1987. Debut în volum cu Geometria zăpezii (1993) poeme, Timişoara. A publicat în continuare volumele: Baricada cu îngeri.Poeme, Timişoara, 1994;Dragoste şi alte păsări de pradă. Poeme, Timişoara, 1996; Ziua tip vagon. Poeme, Timişoara, 1997; Cavalerul după-amiezii. Roman, Timişoara, 1998; Noaptea orgoliilor. Roman, Timişoara, 1999; Biblioteca de zgomote. Poeme, Iaşi, 2000; Pădurile celeste. Poeme, Deva, 2003; Îngerul de faianţă. Roman, Timişoara, 2004; Zbor interior. Roman, Timişoara, 2006; Mierea de pelin. Poeme, Timişoara, 2007, Îmblânzitorul de sfere, Poeme. Timişoara, 2008; Imperiul mărunt. Poeme, Timişoara, 2010; Elemente de contur. Poeme, Cluj-Napoca, 2011; Exercitii de singuratate, volum bilingv romano-albanez, Bucuresti, 2011; Trup si suflet, antologie poetica bilingva (albaneza-romana), traducere Baki Imeri, Bucuresti, 2012

Traduceri în: engleză, germană, albaneză şi sârbă

Despre opera lui Ion Scorobete au scris: Lucian Vasiliu, Cornel Ungureanu, Olimpia Berca, Radu Ciobanu, Luminiţa Marcu, Alexandru Ruja, Lucian Alexiu, Maria Niţu, Costantin Buiciuc, Eugen Evu, Mircea Bârsilă, Gheorghe Secheşan, Ioan Ardelean, Ion Pachia Tatomirescu, Dan Bogdan Hanu, Emanuela Ilie, Robert Serban, Ioan Moldovan, Mircea Dinutz, Lucian Gruia, Dumitru Hurubă, etc.

A înfiinţat fundaţia culturală “Traian Vuia” şi a editat corespondenţa inventatorului român, precum şi un volum de eseuri despre viaţa şi creaţia lui Traian Vuia, opera acestuia făcând obiectul unui travaliu al cărui rezultat este şi trilogia Decolarea, din care a apărut volumul “Zbor interior”.

 

 

AUTOREGLARE

 

între ce intră şi ce iese din inima mea

se conturează movila de gânduri

arse

precum la focul de grotă

al umbrei

fantomele lui Platon

schiţează fumul înţepător

al ideii de risipă

 

intre ce intră si ce rămâne în inima mea

diferenţa

e dulcele monstru

travaliul cu autoreglare

decojeşte seminţe de cânepă la ora

zero şi ceva timp

pentru ca treptat să nu conteze nicio

secundă

pe circumferinţa atât de gustată

a hardului gri

 

FIDELITATE

 

apa mării se ţine de ţărm şi de

umbra mea

sculptează formele ispititoare ale povestirii

 

în nisip

 

te strecoară tacit în somnul meu după

manualul de atracţie

de parcă azi ne-am fi imbraţişat întâia dată

cum reface

jocul contorsionat al meşteşugului

pentru încă un antrenament

cu metodă

 

confiscă odăile de aer ale week-endului cu o cochilie

în care ascult

splendoarea inspumată

 

MINOIC

 

singurul fir pe care il tot desfac privind în

inima ta necucerită

este obsesia

care adună secvenţele drumului

şi tot ce lipseşte

pentru a închide poarta în preajma furtunii

 

mosorul

se agaţa de mecanismul autobuzului

în staţia lui 3 dimineaţa

când încălecată pe braţul meu de protecţie

ai pus ambiţiile în joc

un jubileu al temperamentului pe reglajul

muzical al ceasornicului nokia

dezechilibrat

asigură ieşirea din labirint

pentru ca întâmplarea să nu se lipească

de celelalte

trase pe linia de incintă

 

 

DERIZORIU

 

niciun filozof grec nu a luminat cu handicapul

precum bătrânul diogene

bătând neliniştit străzile lumii

în ideea zadarnică de a afla

în umbra lămpaşului

omul

 

în coada câinelui său tronează acest beteşug

ce intră şi iese din cartier

ispitindu-mă

 

lătrăul insă fiind mut

un înger

la câtimea şanselor de a găsi pe cineva

priveşte o stea

care se retrage in program

dincolo de calea abrazivă

 

ITAKA

 

în absolut te întâlnesc la întoarcere

nu-ţi face griji ulise

suntem acelasi sânge în originea

principiului

cum mă adaogi spiralei prin variate

replici

la care nu s-a gândit schleimacher

repovestindu-l pe homer

cu personajul infestat de păcatul intrat

in nemoarte

condamnat să scornească nu spre lauda ta

ci a penelopei

iese fum în coşul muntelui vathi

prin umbrele de deasupra apelor ionice

după unghiul din care este privită povestea

colorează superb fenomenul

 

ARHITECTURĂ

 

în spaţiul acestor felii de albastru marin

îşi joacă reflexele

egeea

precum păsările mării nedespărţite de ţărm

casele albe în şirag fixează muntele

în briza parfumului de alge

 

în golf

se reglează spectacolul celor ce vin

şi al celor ce pleacă

depărtări se întrepătrund

te simt în scena care nu iartă relativul

in spectrul coloanelor se conectează oglinzi

oglinzilor apei

in dragoste

e salubrizarea tăcerii

invadarea din nimic

prin arhitectura cu bolţile soarelui

de refren

se imbină două ferestre

 

INGER LA CHITARA

 

în acordurile incertitudinii plouă 24 din 24 cu

mici pauze

să punem ritmul dragostei

în ordine

să ne afiliem naturii deschise

pentru a nu pierde trenul

care alunecă mocăneşte în dezacord

împreună cu fierbătorul de cafea

defect

 

în patru timpi însemni fereastra atomilor de tei

maturizaţi

maturizaţi

cu degetele tale inocente la punctele cardinale

de forţă muzicală şi mici pete

cu soare

să ne pătrundem pană în punctul mort

 

apoi să auzim vântul trezit şi el la viaţă de chitara

patimii

încălzit de ardoarea cum o strângi

între umerii respiraţiei

de-ar fi să fie ultima

cum spui

prin fluidul liniilor care se absorb

în nodul circumscris al literei

din desenul alb

şi cât de intensă este vibraţia în plămânul

acestei întâmplări

al chitarei

cu destinaţie să ne adune şi să ne risipească

în acelaşi aluat

ce poate fi mereu altul

după cât de destinsă arăţi la pragul apei în aval

când chitara îşi pipăie ea însăşi

notele într-un sublim

temperat

 

TALGER

 

revin din călătoria care nu s-a petrecut

ca şi cu alte prilejuri

deschid fereastra la pagina insemnată cu verde

din tratatul despre nimic

al lui barrow

 

se atrage atenţia cu gaura

care ar deţine tot secretul cifrei instabile

ce mă fierbe chiar şi sub zero grade

şi nu dau de urma coeficientului cu viaţa mea

goală la o adică

dar preocupat de bagaje

că n-am folosit decât parte din ceea ce

aveam la indemană

nu-mi dau seama de o tragedie potenţială

care stă in orice vector al nelinştii

boicotată de o alta

din segment

până să aud telefonul fără fir din camera

invecinată

şi să înghit cu amar şi această clipa

a circumstanţei

 

EROZIUNE

 

in secunda urmatoare o placere de

drept comun

se insinuează in pielea nervului

arde la foc mic

se amplifică

apoi se desprinde din

fotografia incidentului

precum reclama de pe fatada

blocului

mancat de igrasie

mai sus vântul imi ia

ca pe o rufă

gândul

de pe sârmă

mă lasă pustiu in repetarea

exerciţiului care nu a fost dus

la final

se desparte fără să-şi ia

rămas bun

ziua aproape rotundă spre

miezul noptii

 

INVESTIŢIE

 

si eu care ştiu cum l-am adăpostit pe socrate

când să-l arunce tata în jar

pentru că nu-mi mai desprindeam ochii

de pe otrava lui

şi m-am legat la cap cu el

într-un noiembrie

digerând de la distanţa atmosfera

banchetului

nu mă mir că încercând să alung din îndoieli

îl rabd lânga defunctul părinte

pe cel viu

cum irigă cu sângele său de esenţa tare

cercul vicios al ştiinţei

nimicniciei