Made in the USA – Corazon espinado

Motto:

“Ce-i asta?!

“Omule, ce e cu tine?! Asta e inima ta!”

 

Undeva in Nord-Estul Americii, pe tarmul Atlanticului exista un mic sat de vacanta numit “Ocean Point”. Iarna, la inceput de primavara si sfirsit de toamna “Ocean Point” e pustiu. Dar si atunci o frumusete stranie, nepaminteana umple locul. In plina primvara, vara si la inceput de toamna insa, “Ocean Point” este sinteza sublima a basmelor lumii.

Exclamind, “Doamne, e de vis! …”, nu inseamna nimic fata de ceea ce vezi, fata de tot ce simti. Si, totul, nesfirsitul ocean verde-albastrui cu valurile sale inspumate, ingalbenite stincile uriase, pinii batrini, iahturile din zare si farul dintre pitice insule, insingeratele flori de aur, casele albe, azurul cit vezi cu ochii… Doamne, totul iti taie respiratia.

“Ocean Point” are o singura strada ingusta ce serpuieste de-a lungul tarmului, nu mai mult de vreo doua mile. Dar, in fapt e infinita… Precum infinita e frumusetea binecuvintata a locului…

Dar, ce sa-i faci? viata nu e o acadea si, da,“Ocean Point” este intr-adevar un petic de Rai unde totul este posibil doar incepind de la un venit anual de cel putin un sfert de milion de dolari. Iar astfel, pe acea fermecator serpuita straduta pasesc agale sau alearga, ori isi plimba ciinii, rase pure, tot felul de cimpanzei, urangutani sau gorile acrite, scirbite, cu fete lungi si cenusii, incretite adinc, devreme imbatrinite de mizeria vietii de zi cu zi.

Nu stiu cum, dar asa a fost sa fie, ca de la o vreme in aceasta vara, aproape in fiecare duminica, dupa liturghie, sa-mi fac drum prin “Ocean Point”.

Desigur, doar asa, ca simplu si amarit turist.

Si, cind am vazut cum ma privesc toate maimutele alea bogate si sictirite de mizeria vietii de zi cu zi, inspirat de Cel de Sus, am hotarit sa pun in CD-player-ul masinii mele un CD cu anume muzica. Asa ca, de fiecare data cind ma plimb cu masina pe fermecatoarea straduta din “Ocean Point”, cobor toate gemurile masinii, dau volumul la maxim si ascult: “Corazon Espinado” – bulgarele-de-viata, scinteietor intru triste si bucurie, intru durere si fericire, cintecul Latino nascut de Carlos Santana. Rasuna si renaste tot “Ocean Point”: se bucura nespus oceanul, stincile, pinii cinta de bucurie… Iar cimpanzeii, urangutanii si gorielele acrite, scirbite de mizeria vietii, devin femei si barbati, devin oameni. Si zimbesc asa de frumos. Cu bunatate. Chiar imi fac semn cu mina a multumire adinca. Oh, da, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado

Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]

A ver, a ver tú sabes dime mi amor

Cuánto amor?

Y qué dolor nos quedó?

(Coro:)

Ah ah ah corazón espinado

Ah ah ah cómo me duele el amor”

Si, de fiecare data cind se intimpla astfel, eu ma simt strivit de mine insumi.

Ingrozitor. Atit de cumplit incit nici sa pling nu mai pot. Doamnee! …

Si, le multumesc zimbindu-le la rindul meu ca un bun samaritean… Caci, singuratea mea de acum, dar ma rog si sper intru stingerea ei, se numeste: “Corazon Espinado”.

***

“… tarmul cu alge,/

scoici moarte – ce pustiu:/

valurile pling…”

***

MADE IN THE USA—CORAZON ESPINADO

Motto:

“What is this?!”

“Man, what is wrong with you?! This is your heart!”

 

Somewhere in the North-East of the USA, on the Atlantic shore there is a little vacation village: “Ocean Point”. During the winter, or in the beginning of springtime, or in the ending of the fall “Ocean Point” is a lone place. Yet, even during these seasons “Ocean Point” is fulfilled by a strange, out of this world beauty.

But, in the full spring, in the summertime and in September, “Ocean Point” is the sublime synthesis of the whole world fairy-tales.

If you exclaim: “Oh, my God, it’s a dream! . . . ” you say nothing by comparison with what you see, what you feel. . . And, everything, the vast green-blue ocean and its foamy waves, the huge yellow rocks, the faraway yachts and the lighthouse, the dwarf islands, the old pines and the gold-blood flowers, the white houses under a never-ending blue sky . . . oh, Lord, everything and all together. . . breathless you. . .

“Ocean Point” has just one narrow street winding along the ocean shore for no more than two miles. Actually, this path goes to infinite. . . as infinite, and blessed is the beauty of the place.

Yes—what can we do? this is life—yes, “Ocean Point” is indeed a heavenly oasis where everything is possible only if you have a yearly income at least a quarter of million dollars.

Therefore, on this infinite and blessed path of “Ocean Point”—step or run slowly, or just walk their pure breed dogs, many kinds of chimpanzees, orangutans and gorillas, every one of them soured, so disgusted, having a long-blue face, deep wrinkles, being early aged by the daily life misery.

Thus, I don’t know why, but it seems it was meant to be this way, because one Saturday, this summer, after the Mass, I started to go to “Ocean Point”. Certainly, just as a simple and very modest tourist.

And, when I saw how they look to me, all those rich monkeys so disgusted by the daily life misery, well, inspired by Heaven, I decided to play on the CD-player of my car, some special music. . .

And, every time—since that Saturday—I run slow, slowly my car on the narrow street of “Ocean Point”, I open at large all the its windows, I get the maximum volume of my speakers and I release out: “Corazon Espinado”, that brilliant lump-of-life born from sadness and joy, from pain and happiness, the Latino song of Carlos Santana.

The whole “Ocean Point” rebound into “Corazon Espinado”.

The ocean exults, the rocks, the pines rejoice, as well. . . And, the chimpanzees, the orangutans and the gorillas soured, so disgusted by the misery of life, each and all of them become men and women, human kind. And, they start to smile. . . so beautiful. So good smiles. More, some of them show me their two thumbs as, “great! thanks, man!”

Oh, yes, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado

Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]

A ver, a ver tú sabes dime mi amor

Cuánto amor?

Y qué dolor nos quedó?

(Coro:)

Ah ah ah corazón espinado

Ah ah ah cómo me duele el amor”

 

And, every time when it happens like this, I feel myself crushed by myself.

Terrible crushed. So dreadfully that I have no tears. Alas! Lord…

And finally I thank to all of them by smiling back as a good Samaritan.

Just because my loneliness is calling now, but I hope not forever: “Corazon Espinado”.

***

“. . . algae on the shore,/

dead oysters—desolation:/

the waves are crying. . . ”

Leonard Oprea

Citeşte tot articolul

Naivitate sau prostie?

Motto:

Când unii văd toamna numai frunzele moarte, eu văd cât sunt ele de frumos colorate.

Scrierile mele în care vorbesc despre dragostea de oameni, despre frumuseţea vieţii interioare, despre valorile superioare ale semenilor mei, despre frumuseţea sufletului ţăranului român aşa cum l-am cunoscut în copilărie şi nu chiar de puţine ori şi în zilele de azi petrecute în vacanţă în România, în acea “Românie tainică”, îi trimit pe unii cititori într-o lume ca de pe alte tărâmuri. Uneori i-am auzit spunând-mi, deşi în mod diferit, cam învârtindu-se în jurulul aceleiaşi idei:

”Scrierile tale mă trimit cu gândul la Vasile Alecsandri”, trimirere la valorile morale care par apuse şi la un climat de viaţă dispărut. “E prea mult idilism, viaţa e mai dură, azi nu se mai scrie aşa”. “Din scrierile tale rezultă că ai o fire 50% blândă, 50% naivă”.

Naivitatea fiind de mai multe feluri, unii o percep ca o dovadă clară a unei maturizări întârziate şi poate chiar neîmplinite până la încheierea vieţii. Cei mai mulţi o consideră un fel de trezire bruscă la realitate din vise iluzorii, din amăgirile pe care ţi le-ai croit singur depărtându-te de realitatea concretă. În zicerile populare este des repre-zentată: “crede că tot ce zboară se mănâncă”, “umblă cu capul în nori”, “e prost de bun”.

Citeşte tot articolul

Secretele Basarabiei

Interviu cu dr. Șerban Milcoveanu

 

- D-le doctor, în legătură cu istoria Basarabiei totuși se cunosc prea puține amănunte, și considerăm că este important să ne relatați ce cunoașteți în legătură cu aceasta. Dvs. ați fost în relație directă și îndelungată cu Basarabia: v-ați efectuat stagiul militar acolo, ați participat la războiul anti-sovietic de la început și până la sfârșit, ați cunoscut numeroase personalități ale epocii. În plus, fiind un naționalist, părerea dvs. este deosebit de importantă pentru noi.

 

- Am făcut războiul antisovietic din prima zi până în ultima zi: întâi ca medic de regiment la un divizion de artilerie, pe urmă ca medic de batalion de infanterie la vânătorii de munte. Când ești la divizion de artilerie sau la batalion de infanterie nu are de ce să-ți mai fie frică (de nimic!), pentru că nu există alt loc mai periculos unde să fii trimis (“mai rău nu se poate”): limbile se dezlegau, toată lumea vorbea – și se vorbea adevărul. Adevărul despre războiul antisovietic nu era cel care se spunea de la comandament (adică istoria oficială), ci ceea ce se discuta la popota ofițerilor. Am luat contact și cu populația locală și sigur că, pe parcurs de 4 ani, la popota ofițerilor, m-am gândit, am discutat și analizat toate problemele politice în legătură cu Basarabia.

Citeşte tot articolul

Sfântul Împărat Constantin cel Mare în istoria Bizanţului

Constantin cel Mare: monarhia creştină şi orientală

Autor: Părintele Emanoil Babuş

Domnia lui Constantin cel Mare, care va transforma Imperiul păgân într-unul creştin, iar Roma va fi deposedată de primatul ei în favoarea Constantinopolului, marchează începutul istoriei bizantine. Trebuie însă menţionat faptul că nu vom asista acum la o ruptură netă între istoria romană şi cea bizantină: timp de trei secole, până la eşecul lui Justinian în încercarea sa de a reface unitatea Imperiului, el va apărea mai degrabă ca o continuare a romanităţii. Timp de 300 de ani, moştenirea Romei şi a Greciei, ameninţată de invaziile popoarelor barbare, a fost treptat transferată la Bizanţ, iar Imperiul a căpătat caracterele esenţiale ale Imperiului bizantin. De aceea, fără să ne hazardăm, putem spune că istoria bizantină are un sfârşit sigur: cucerirea Constantinopolului de către otomani pe 29 mai 1453. În schimb, actul fondator este crearea noii Rome decisă de către Constantin cel Mare, pe malurile Bosforului şi care va purta numele său: Constantinopol, inaugurat pe data de 11 mai 330. Prin aceasta, împăratul urmărea apropierea de frontierele cele mai ameninţate, Dunărea şi Eufratul, fără a urmări neapărat crearea unui nou Imperiu.

Citeşte tot articolul

Crezi

Autor: Gina Zaharia

 

crezi că dacă te-aş iubi
ai mai umbla bezmetic prin noapte
să cauţi vămi
mistuite în câteva grame de odihnă

crezi că dacă mi-aş lipi obrazul
de pulsul tău nebunesc
ai mai împlini un continent
cu atâta nostalgie

flăcările simple sunt coordonate
de un nor
personajul din visele tale trăieşte
răstignit prin ziduri
împărăteşti

doar ştii că legile sunt cusute cu inima
şi destrămate cu fiinţa
atât cât să înveţe orbii
drumul pe braţele noastre

Citeşte tot articolul

Paştele de foc de la Costeşti

Autor: Elena Buica Buni, Toronto

Sărbătorile de Paşti vin întotdeauna cu bucurie pentru oameni, dar o întâmplare nemaiauzită a făcut să fie  un Paşte de foc. Mi-a amintit-o un prieten  din adolescenţă, care zilele trecute m-a sunat la telefon.  Refugiat cu părinţii din Basarabia în comuna mea natală, mi-a povestit câte ceva din primele impresii despre oamenii Ţigăneştiului de Teleorman în mijlocul cărora poposiseră în preajma sfintelor Paşti. A fost impresionat de felul cum oamenii trăiau adânc o întâmplare cutremurătoare, chiar dacă trecuse mai mult de zece ani şi nici nu se întâmplase în satul nostru, ci la ceva distanţă, în comuna Costeşti din judetul vecin, Argeş. Imediat mi-am amintit, că în vara trecută şi eu auzisem un ecou al acestei îmtâmplări dăinuind peste două generaţii.  Era un blestem al unei bărâne aruncat cu năduf vecinului de după gard cu care se afla în vrăşmăşie: “Dea Domnu` să trăieşti ca popa din Costeşti”. Astfel au reînviat  povestirile auzite în copilărie despre acea  terifiantă întâmplare.

Citeşte tot articolul