Vernisaj expoziţie de fotografie Dan St. Andrei: MVSE DESCOMPVSE

Vernisaj expoziţie de fotografie Dan St. Andrei: MVSE DESCOMPVSE

1 Martie, ora 19:00

Sarroglia Lounge Art Gallery

Pe 1 Martie 2013 vă invităm vernisajul expoziţiei de Fotografie de Artă “Muse Descompuse” a lui Dan St. Andrei. Evenimentul, organizat în parteriat cu Spaţiul de artă contemporană aiurart va avea loc la Sarroglia Lounge Art Gallery din strada Vasile Lascar, nr. 59 (colţ cu strada Maria Rosseti), începând cu ora 19:00.

Expoziţia va fi deschisă în perioada 1 – 31 martie.

Sponsorul principal al acestui eveniment este Canon România.

Parteneri: Zeppelin, Tataia, All Hallow, CityTV, Sapte Seri, Modernism, Metropotam, ArtClue, ArtAct Magazine, Liternet, foto4all.ro, Catchy.ro, PrintMagazin, The Institute Magazine

Citeşte tot articolul

Ionuţ Budişteanu

O invenţie care să-i ajute pe nevăzători i-au adus vâlceanului o medalie şi un premiu de 10.000 de dolari!

O interfaţă care să ajute nevăzătorii să vadă cu ajutorul limbii i-a adus unui elev de 17 ani trei premii în SUA, o bursă de 10.000 de dolari şi posibilitatea să studieze la orice universitate americană.

Ionuţ Budişteanu, elev în clasa a XI-a la Grupul Şcolar Oltchim din Râmnicu Vâlcea, este un geniu al informaticii.

“Este un adolescent atât de modest încât nu aş putea să spun că are cei şapte ani de acasă, ci are 18 ani de acasă şi parcă vine dintr-o altă galaxie”, spune despre el profesorul Florin Smeureanu, directorul Grupului Şcolar Oltchim.

Este singurul copil la părinţi, mama lui lucrând cândva în cercetare, iar tatăl fiind inginer. Ionuţ trăieşte în universul informaticii, mănâncă chiar în faţa calculatorului, iar zecile de concursuri interne şi internaţionale la care a participat i-au adus zeci de diplome şi medalii.

Elevul s-a întors zilele acestea din SUA, unde a participat la două concursuri internaţionale, el făcând parte din echipa de naţională de elevi informaticieni a României, compusă din doi elevi bucureşteni şi doi elevi suceveni.

Nevăzătorii vor vedea cu limba!

La “Intel International Science and Engineering Fair” (Intel ISEF), Pittsburgh, Pennsyl­vania, Ionuţ a concurat alături de 1.850 de participanţi, din 67 de ţări. La acest concurs a obţinut trei premii!

El a fost singurul participant din lume căruia “IEEE Foundation President’s scholarship” i-a acordat o bursă de 10.000 de dolari pe an, timp de patru ani, pe care o poate folosi la orice universitate americană .

“IEEE este cea mai mare asociaţie de inginerie electrică din lume şi are în componenţa sa oameni de ştiinţă, profesori universitari din domeniul electric, dar şi electronic sau din domeniile asociate”, a spus Ionuţ.

Proiectul său este unul revoluţionar!

“Am creat o interfaţă om – calculator care să ajute persoanele nevăzătoare să vadă cu ajutorul limbii.

Softul ia o imagine de la camera web, o procesează cu inteligenţa artificială şi generează un curent electric direct proporţional pe o matrice-senzor care este pusă pe limbă.

Deci, pe limbă va primi o matrice electrică, în foarte scurt timp nevăzătorul se obişnuieşte şi reuseşte să înţeleagă informaţia primită pe limbă şi să o asocieze lumii înconjurătoare”, a explicat Ionuţ despre softul său.

Tot pentru această genială creaţie, vâlceanul a mai primit din partea “China Association for Science and Technology” unul din cele patru premii acordate, în valoare de 3.000 de euro.

“IEEE Computer Society”, asociaţie americană care se ocupă cu domeniul standardizării şi dezvoltării calculatorului, cu planificarea dezvoltării ştiinţei calculatorului din punct de vedere hardware, i-a acordat locul 1 şi un premiu de 1.000 de dolari.

Softul care îi apără pe americani de uragane!

Ca o ironie, Ionuţ Budişteanu a plecat în SUA pe banii proprii, adunaţi de părinţi.

“Organizatorii concursului decontau cheltuielile doar dacă participam la un singur concurs, dar eu am vrut să particip şi la un altul, tot internaţional şi tot în SUA.

Sumele câştigate nu mi-au fost înmânate, urmând să fie transmise prin transfer bancar”, a spus elevul.

La cel de-al doilea concurs la care a participat în SUA, “I-SWEEEP – asica International Sustainable World Engineering & Environment Project Olympiad”, în Houston, Texas, au fost 1.100 de participanţi din 70 de ţări ale lumii.

Ionuţ Budişeanu a câştigat aici medalie de argint, tema concursului fiind de a folosi ingineria în salvarea mediului.

“Eu am creat un software care preia imagini de la satelit şi folosind inteligenţa artificială, le procesează pentru a recunoaşte dezastre naturale.

Softul este capabil să recunoască, foarte rapid, dezastre ca uragane, incendii de păduri, inundaţii, ambuteiaje de maşini.

De exemplu, pompierii din Canada află de incendii când cineva merge cu maşina şi îi sună.

Softul creat de mine poate să proceseze imagini de satelit şi poate să recunoască incendiile de păduri reuşindu-se astfel ca pompierii să intervină cu două-trei ore mai repede, până când cineva sesizează incendiul.

La uragane, meteorologii din America primesc mii şi mii de imagini numai că ei se uită cu ochiul liber peste ele, şi, de obicei reuşesc să spună despre un uragan peste o oră sau două de la data când s-a creat.

Softul reuşeşte să recunoască în doar două minute orice uragan din lume”, a mai spus Ionuţ Budişteanu.

10.000 de dolari este suma primită de Ionuţ Budişteanu la concursul din SUA pentru invenţia sa în folosul nevăzătorilor.

În România, geniile nu sunt preţuite…

La intrarea în Grupul Şcolar Oltchim, directorul liceului i-a făcut un panou cu toate medaliile şi distincţiile primite.

“Venirea lui la şcoala noastră, în noiembrie 2011, a stârnit o emulaţie fără seamăn în clasa unde Ionuţ învaţă.

Este foarte respectat de colegi şi admirat.

Păcat însă că, pentru aceşti copii, puţini la număr, Ministerul Educaţiei nu găseşte fonduri pentru sponsorizări. În urmă cu doi ani, pentru plecarea în Mexic, l-a ajutat Consiliul Judeţean Vâlcea, oferindu-i 6.000 de lei”, a mai spus directorul Smeureanu.

“Am aflat şi noi de rezultele obţinute de acest adolescent genial după venirea sa din SUA şi îl ajutăm oferindu-i transportul ca să meargă la următorul concurs internaţional din Olanda”, a spus Ion Cîlea, preşedintele CJ Vâlcea.

Americanii i-au cerut lui Ionuţ să îmbunătăţească softul cu dezastrele, altfel încât să poată recunoaşte şi scurgerile de petrol, lucru care îl va face în lucrarea pe care o va prezenta de data aceasta în Olanda.

Vrea să facă o maşină autonomă!

Ionuţ Budişteanu merge la orele de matematică la clasa a XII-a, deşi este cu un an mai mic.

“Urmează să i se acorde o plachetă din partea Asociaţiei de Electronică şi Inginerie din SUA pentru rezultatele obţinute şi cu care s-a concurat, de la egal la egal, cu mari profesori universitari din SUA”, a mai spus directoul Smeureanu.

În Taiwan, vâlceanul a fost felicitat de preşedintele Chinei, iar inventatorul român Iustin Capră i-a cerut să facă parte din asociaţia sa.

Visul lui Ionuţ este altul. “Vreau să fiu primul român care face o maşină autonomă.

Armata americană a lansat un astfel de proiect în urmă cu doi ani şi la el au lucrat peste 80 de universităţi din America. Au câştigat cei de la Stanford, ei creând singura maşină autonomă.

Am urmat cursurile online ale renumitului profesor universitar Sebastian Thrun, care a lansat o provocare către toţi studenţii din lume să creeze şi ei această maşină.

Maşina autonomă a profesorului Thrun a circulat 70.000 de mile, fără accident, prin oraşele din SUA.

Acum, la americani este în dezbatere modificarea legislaţiei pentru ca această maşină să poată fi condusă şi de nevăzători”, a mai spus Ionuţ Budişteanu.

Citeşte tot articolul

Made in the USA – Corazon espinado

Motto:

“Ce-i asta?!

“Omule, ce e cu tine?! Asta e inima ta!”

 

Undeva in Nord-Estul Americii, pe tarmul Atlanticului exista un mic sat de vacanta numit “Ocean Point”. Iarna, la inceput de primavara si sfirsit de toamna “Ocean Point” e pustiu. Dar si atunci o frumusete stranie, nepaminteana umple locul. In plina primvara, vara si la inceput de toamna insa, “Ocean Point” este sinteza sublima a basmelor lumii.

Exclamind, “Doamne, e de vis! …”, nu inseamna nimic fata de ceea ce vezi, fata de tot ce simti. Si, totul, nesfirsitul ocean verde-albastrui cu valurile sale inspumate, ingalbenite stincile uriase, pinii batrini, iahturile din zare si farul dintre pitice insule, insingeratele flori de aur, casele albe, azurul cit vezi cu ochii… Doamne, totul iti taie respiratia.

“Ocean Point” are o singura strada ingusta ce serpuieste de-a lungul tarmului, nu mai mult de vreo doua mile. Dar, in fapt e infinita… Precum infinita e frumusetea binecuvintata a locului…

Dar, ce sa-i faci? viata nu e o acadea si, da,“Ocean Point” este intr-adevar un petic de Rai unde totul este posibil doar incepind de la un venit anual de cel putin un sfert de milion de dolari. Iar astfel, pe acea fermecator serpuita straduta pasesc agale sau alearga, ori isi plimba ciinii, rase pure, tot felul de cimpanzei, urangutani sau gorile acrite, scirbite, cu fete lungi si cenusii, incretite adinc, devreme imbatrinite de mizeria vietii de zi cu zi.

Nu stiu cum, dar asa a fost sa fie, ca de la o vreme in aceasta vara, aproape in fiecare duminica, dupa liturghie, sa-mi fac drum prin “Ocean Point”.

Desigur, doar asa, ca simplu si amarit turist.

Si, cind am vazut cum ma privesc toate maimutele alea bogate si sictirite de mizeria vietii de zi cu zi, inspirat de Cel de Sus, am hotarit sa pun in CD-player-ul masinii mele un CD cu anume muzica. Asa ca, de fiecare data cind ma plimb cu masina pe fermecatoarea straduta din “Ocean Point”, cobor toate gemurile masinii, dau volumul la maxim si ascult: “Corazon Espinado” – bulgarele-de-viata, scinteietor intru triste si bucurie, intru durere si fericire, cintecul Latino nascut de Carlos Santana. Rasuna si renaste tot “Ocean Point”: se bucura nespus oceanul, stincile, pinii cinta de bucurie… Iar cimpanzeii, urangutanii si gorielele acrite, scirbite de mizeria vietii, devin femei si barbati, devin oameni. Si zimbesc asa de frumos. Cu bunatate. Chiar imi fac semn cu mina a multumire adinca. Oh, da, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado

Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]

A ver, a ver tú sabes dime mi amor

Cuánto amor?

Y qué dolor nos quedó?

(Coro:)

Ah ah ah corazón espinado

Ah ah ah cómo me duele el amor”

Si, de fiecare data cind se intimpla astfel, eu ma simt strivit de mine insumi.

Ingrozitor. Atit de cumplit incit nici sa pling nu mai pot. Doamnee! …

Si, le multumesc zimbindu-le la rindul meu ca un bun samaritean… Caci, singuratea mea de acum, dar ma rog si sper intru stingerea ei, se numeste: “Corazon Espinado”.

***

“… tarmul cu alge,/

scoici moarte – ce pustiu:/

valurile pling…”

***

MADE IN THE USA—CORAZON ESPINADO

Motto:

“What is this?!”

“Man, what is wrong with you?! This is your heart!”

 

Somewhere in the North-East of the USA, on the Atlantic shore there is a little vacation village: “Ocean Point”. During the winter, or in the beginning of springtime, or in the ending of the fall “Ocean Point” is a lone place. Yet, even during these seasons “Ocean Point” is fulfilled by a strange, out of this world beauty.

But, in the full spring, in the summertime and in September, “Ocean Point” is the sublime synthesis of the whole world fairy-tales.

If you exclaim: “Oh, my God, it’s a dream! . . . ” you say nothing by comparison with what you see, what you feel. . . And, everything, the vast green-blue ocean and its foamy waves, the huge yellow rocks, the faraway yachts and the lighthouse, the dwarf islands, the old pines and the gold-blood flowers, the white houses under a never-ending blue sky . . . oh, Lord, everything and all together. . . breathless you. . .

“Ocean Point” has just one narrow street winding along the ocean shore for no more than two miles. Actually, this path goes to infinite. . . as infinite, and blessed is the beauty of the place.

Yes—what can we do? this is life—yes, “Ocean Point” is indeed a heavenly oasis where everything is possible only if you have a yearly income at least a quarter of million dollars.

Therefore, on this infinite and blessed path of “Ocean Point”—step or run slowly, or just walk their pure breed dogs, many kinds of chimpanzees, orangutans and gorillas, every one of them soured, so disgusted, having a long-blue face, deep wrinkles, being early aged by the daily life misery.

Thus, I don’t know why, but it seems it was meant to be this way, because one Saturday, this summer, after the Mass, I started to go to “Ocean Point”. Certainly, just as a simple and very modest tourist.

And, when I saw how they look to me, all those rich monkeys so disgusted by the daily life misery, well, inspired by Heaven, I decided to play on the CD-player of my car, some special music. . .

And, every time—since that Saturday—I run slow, slowly my car on the narrow street of “Ocean Point”, I open at large all the its windows, I get the maximum volume of my speakers and I release out: “Corazon Espinado”, that brilliant lump-of-life born from sadness and joy, from pain and happiness, the Latino song of Carlos Santana.

The whole “Ocean Point” rebound into “Corazon Espinado”.

The ocean exults, the rocks, the pines rejoice, as well. . . And, the chimpanzees, the orangutans and the gorillas soured, so disgusted by the misery of life, each and all of them become men and women, human kind. And, they start to smile. . . so beautiful. So good smiles. More, some of them show me their two thumbs as, “great! thanks, man!”

Oh, yes, “Corazon Espinado”:

“Mi corazón aplastado

Dolido y abandonado [Alt: Herido y abandonado]

A ver, a ver tú sabes dime mi amor

Cuánto amor?

Y qué dolor nos quedó?

(Coro:)

Ah ah ah corazón espinado

Ah ah ah cómo me duele el amor”

 

And, every time when it happens like this, I feel myself crushed by myself.

Terrible crushed. So dreadfully that I have no tears. Alas! Lord…

And finally I thank to all of them by smiling back as a good Samaritan.

Just because my loneliness is calling now, but I hope not forever: “Corazon Espinado”.

***

“. . . algae on the shore,/

dead oysters—desolation:/

the waves are crying. . . ”

Leonard Oprea

Citeşte tot articolul

Revista Nomen Artis – numarul 18

Viaţa este o curgere, este un fluviu, este o mişcare continuă. Dar oamenii au impresia că ei înşişi reprezintă ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este încremenită; viaţa este o continuă schimbare. Cu cât există mai multă schimbare, cu atât viaţa este mai abundentă. Iar o viaţă abundentă aduce cu sine extraordinare schimbări, clipă de clipă. (Osho)

Citeşte tot articolul

Sumar Nomen Artis – numarul 18

În acest număr al Revistei de Cultură Nomen Artis – Dincolo de tăcere puteţi regăsi urmatoarele materiale publicate:

Citatele lunii /p.

Ion Andreescu – rubrica pictori celebri /p. 3

Maurice Quentin de La Tour –Prinţul pasteliştilor –/p. 6

Autor: Costin Tuchilă

Tudor Muşatescu – rubrica „Biografii selective” /p. 7

Autori: Viorela Codreanu Tiron şi Dorina Litră

Jules Renard – Viorela Codreanu Tiron /p. 10

Monseniorul Vladimir Ghika – autor: Ştefan J.Fay /p. 11

Pagini de istorie –– (continuare din nr 17)

(Material obţinut prin bunăvoinţa dlui consul Ştefan de Fay)

Monica Mureşan – „Povestea copacului Phoenix” /p. 14

Citeşte tot articolul